“Care este viitorul învățării? Oare e posibil ca, în curând, când vei vrea să știi ceva, să poți învăța acel lucru în două minute?”
De la aceste întrebări a pornit profesorul indian Sugata Mitra, recunoscut între timp ca unul dintre cei mai marcanți specialiști în educația online.
Totul a început în anul 1999, cu experimentul “Hole in the wall” – “Gaura din zid”. Profesorul a făcut o gaură într-un zid dintr-o mahala din New Delhi, unde copiii erau foarte săraci, nu știau limba engleză și nu aveau computere. Apoi a introdus în gaura respectivă un computer conectat la internet. Computerul era pornit și oricine trecea pe lângă el îl putea folosi. Copiii din mahala s-au adunat, bineînțeles, în jurul ciudatei mașinării și au început să o butoneze. După o vreme, camera video instalată lângă computer a arătat că cei mici descoperiseră internetul și învățaseră singuri să îl folosească, pentru a afla mai multe despre diverse lucruri din domeniile lor de interes. Experimentul a demonstrat că orice copil poate învăța să folosească internetul și calculatoarele, chiar și fără să cunoască limba engleză, motivat de propria sa curiozitate și dorință de a descoperi ceva nou. Chiar și fără profesor. De asemenea, pe parcursul experimentului, comportamentul social al copiilor s-a schimbat: în doar câteva săptămâni, cunoașterea a devenit importantă în sistemul de valori al grupului.
Experimentul a fost repetat apoi, prin plasarea a aproximativ 23 de astfel de “găuri” în India rurală. În anul 2004, el a fost extins și în Cambodgia. De fiecare dată, rezultatul a fost același. Mai târziu, experimentul “Hole in the Wall” l-a inspirat pe scriitorul indian Vikas Swarup să scrie romanul care mai târziu a devenit celebrul film „Slumdog Millionaire”.
Rezultatele experimentului său l-au motivat pe Sugata Mitra să creeze un proiect care până nu demult ar fi fost considerat Science Fiction: The Shool in the Cloud (Școala din nor).
Ce își propune School in the cloud?
Mulți experți în educație consideră că principala problemă a învățământului, nu numai în România, ci în întrega lume, este faptul că școala modernă a rămas la fel ca cea de acum 300 de ani. Profesorul stă în fața unei clase, elevii la pupitre – un sistem de educație care s-a dezvoltat în Imperiul Britanic. Dar, odată cu Internetul, memorarea unor informații și noțiuni nu mai este la fel de importantă ca în trecut. Pentru meseriile viitorului, e mult mai important ca elevii să învețe cum să gândească critic și ce să facă cu informația. Această necesară schimbare a paradigmei este cea pe care Sugata Mitra speră să o obțină cu ajutorul Școlii din nori. El a creat spații de învățare de diferite dimensiuni, dar, în paralele cu acestea, și un spațiu virtual: „Granny Cloud”, o rețea globală formată inițial din profesori pensionați, care sprijineau copiii în procesul de învățare printr-o școală online din platforma Cloud (“nor”, de unde și numele școlii). Obiectivul său: să împărtășească noua sa metodă SOLE (Self-Organised Learning Environment), construită pe baza experimentului “Gaura din zid”, cu părinții și profesorii din lumea întreagă. Astfel, el și-a propus să aibă un impact asupra programelor de învățare și a comunităților educaționale din întreaga lume și să transforme, pas cu pas, modul în care învață copiii.
Cine poate folosi School in the Cloud?
“Orice copil va porni într-o aventură intelectuală odată ce i se pune întrebarea potrivită,” crede Sugata Mitra.
În noiembrie 2013, prima școală din laboratorul de învățare Cloud – amenajat într-un liceu din orașul britanic Killingworth – și-a deschis porțile pentru elevi. De atunci, s-au construit alte șapte laboratoare de învățare – unul în Marea Britanie, cinci în India și unul în New York. Iar Sugata Mitra a trecut la următorul pas în proiectul său ambițios: lansarea școlii “din nori”, adică în platforma Cloud, pe care oricine o poate folosi pentru învățarea autonomă în orice loc din lume.
Cum poate schimba Școala din Nor viitorul educației?
Ceea ce Sugata Mitra și-a propus să realizeze sunt „școlile din nor”, clase de aproximativ 24 de elevi în spații fizice, adică în clădiri din cărămidă și mortar, sau în spațiul online, gestionate de profesori voluntari (deși aceștia se numesc Grannies, fiindcă inițial erau doar pensionari, între timp printre ei se numără și persoane +21 de ani). Tot ce fac ei este să formuleze întrebări și să le ofere copiilor încurajări. Copiii pot învăța fără probleme și la distanță, împreuncă cu coechipierii lor. Toate discuțiile, experimentele și întregul proces de învățare sunt gestionate prin intermediul Cloud-ului.
“Deocamdată, aceste școli în nor sunt doar o completare pentru educația formală. Ele funcționează în weekend sau înainte și după școala clasică. Iar primul câștig pe care îl obțin elevii lor este învățarea limbii engleze”, spune Mitra. „School in the cloud este, la început, ca un internet-cafe sigur pentru copii, unde ei învață o engleză bună. Apoi trec la următorii pași.” Dacă această alternativă se va dovedi funcțională, atunci ea le va oferi șanse egale de învățare copiilor din întreaga lume, indiferent de posibilitățile lor financiare și de clasa socială căreia îi aparțin, spune Sugata Mitra. „Iar aceste șanse egale despre care vorbesc sunt exact ceea ce ne lipsește în prezent.”
Cum putem crea o Școală în nor?
Pe site-ul https://www.theschoolinthecloud.org/ sunt publicate o serie de „întrebări importante” (“big questions”) folosite de profesori din toată lumea pentru a-și stimula elevii să găsească răspunsuri și să își organizeze singuri învățarea. Iată câteva exemple de astfel de întrebări: „Ce este empatia? Dar narcisismul? Ce rol joacă ele în comunicare?” “Care parte a culturii este universală? (dacă există acea parte)” “Care crezi ca ar fi provocarea ta cea mai mare dacă ai trăi timp de un an pe Marte?”
Aceste întrebări încurajează copiii să formuleze teorii, să colaboreze, să își folosească rațiunea și să gândească critic. O întrebare bună este una care face legătura între mai multe domenii ale cunoașterii: „Ce este o insectă?” de exemplu, nu combină materiile la fel ca întrebarea „Ce s-ar întâmpla cu Pământul dacă toate insectele ar dispărea?”.
Un mediu de învățare autonom – SOLE – poate fi creat oriunde există un computer, o conexiune la internet și cel puțin doi elevi care vor să învețe. În cadrul unui SOLE, elevilor li se oferă posibilitatea de a învăța în grupuri, folosind internetul. Pedagogul pune o “întrebare importantă”, iar elevii găsesc împreună un răspuns. În timpul unei sesiuni SOLE, elevii sunt liberi să se deplaseze, să schimbe echipele și să comunice între ei în orice moment. La sfârșitul unei sesiuni, ei au ocazia să împărtășească ceea ce au învățat cu întregul grup. Educația SOLE se bazează deci pe descoperire, colaborare și spontaneitate, iar intervenția profesorului este limitată.
Școala din nor a lui Sugata Mitra a crescut, în ultimii ani, ca Făt-Frumos, “în șapte zile cât altele în șapte ani”. În prezent, comunitatea globală a oamenilor care folosesc SOLE a depășit deja 18.000 de membri.
“Vreau să fiu bine înțeles. Eu nu consider că sistemul de învățământ tradițional este prost. Cred că a fost construit foarte bine, însă acum este, pur și simplu, depășit.” – Sugata Mitra
Pentru a înțelege ce își propune și cum funcționează Școala din Nor, este suficient să urmărești TED Talk-ul (cu subtitrări în limba română) susținut de Sugata Mitra în anul 2013. Juriul TED a făcut-o și a fost atât de impresionat încât i-a oferit “profesorului din nor” premiul TED, în valoare de 1 milion de dolari.
