Omul a privit întotdeauna păsările cu invidie și inspirație pentru că ele pot zbura și explora cerul. Oare cum este să zbori, cum se vede lumea de sus, cum e să sfidezi gravitația și să te lași purtat de curent? Aceste întrebări au fascinat umanitatea încă de la începuturi și au dat naștere la numeroase legende.
În mitologia greacă Icar încearcă să evadeze dintr-un labirint confecționându-și o pereche de aripi din ceară. Ajuns cu succes în aer și afară din labirint, Icar este atât de fascinat de zborul în sine încât se lasă purtat de frumusețea din jur, zboară prea aproape de soare și aripile sale se topesc. Desigur, zeul Soarelui, Helios, poartă parte din vină. El se supară că oamenii au descoperit secretul zborului și ar putea să ajungă mai aproape de zei și decide să îi topească aripile eroului, care se prăbușește tragic în apele Mării Egee. Să zbori, așadar, poate să te aducă mai aproape de zei dar poate fi și foarte periculos. Mai ales când ai aripi din ceară.
Multă vreme oamenii au considerat că zborul este imposibil. Leonardo da Vinci a studiat toată viața misterele zborului și a inventat între secolele XV și XVI nenumărate aparate de zbor, fără un succes clar. El spunea: “Pasărea este un instrument care funcționează după regulile matematicii, prin urmare omul ar trebui să aibă capacitatea să o reproducă”.
Schițe de mecanisme de zbor, Leonardo da Vinci
În plină eră a industrializării, în secolul XIX, mai mulți inventatori curajoși au încercat să construiască un aparat care să permită omului să zboare. Au încercat să se desprindă cu aceste aparate de pe rampe, sau cu mecanisme tip praștie, cu motoare dirijate sau nu, bazându-se pe curenți sau sisteme complexe de propulsare.
Inventatorii români nu s-au lăsat mai prejos. În anul 1906, timișeanul Traian Vuia reușea prima desprindere de sol a unui aparat de zbor autopropulsat. În anul 1910, Aurel Vlaicu construiește un avion care zboară fără modificări (lucru unic în acel moment al aviației mondiale). Presa vremii spunea: “Minunate și curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplătea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”
Vedere poștală cu Traian Vuia alături de aparatul său de zbor 
Aurel Vlaicu alături de aparatul său de zbor
Sursa: The European Library
În zilele noastre misterele zborului au fost deslușite. Zburăm în baloane, avioane, elicoptere și rachete; am cucerit cerul, acum vrem să cucerim cosmosul și alte planete din el.
Dar ce este zborul? Cum zboară o pasăre?
În primul rând, pasărea este adaptată perfect la zbor. Corpul său este aerodinamic, cu alte cuvinte are o formă care permite aerului să circule pe lângă el fără să depună rezistență mare. Oasele sunt goale pe dinăuntru (spre deosebire de restul vertebratelor) reducând astfel considerabil greutatea corporală. Corpul este acoperit de pene care permit trecerea aerului prin ele, reducând și mai mult rezistența. Aripile sunt curbate, subțiri și ușoare, permițând manevre complexe în aer.
Pasărea se propulsează cu ajutorul picioarelor și își susține zborul dând din aripi. Forma aripii permite aerului să circule în partea de jos a acesteia și crează astfel portanța. Ca să se mențină în aer, pasărea continuă să dea din aripi, ajutată de mușchii puternici de pe piept. Fiecare mișcare a aripilor reprezintă o nouă direcție sau o ajustare a vitezei. În anumite ipostaze ea poate să profite de curenții de aer, nu mai dă din aripi, ci glisează.
De ce zboară o pasăre?
Pentru că cerul este un spațiu în care prădătorii păsărilor nu pot ajunge. Zborul le permite păsărilor să vadă mediul înconjurător de departe (de sus) fără să fie în primejdie. Așadar, ele s-au adaptat să se deplaseze zburând, să vâneze din aer, să mănânce și să bea în aer, să migreze și, în unele cazuri extreme, chiar să doarmă în timp ce zboară (așa cum face drepneaua).
Zborul este, fără îndoială, un mare avantaj. Nu este de mirare că omul s-a străduit atâta vreme să cucerească văzduhul.
Te pasionează zborul păsărilor? Iți recomandăm filmul documentar “Poporul migrator” (2001, Franța).
