Iancu e un băiețel de 9 ani, care din clasa pregătitoare nu mai este înscris în învățământul formal și care acum învață cu ajutorul școlii Cerehard (Centrul de Resurse pentru Educație Holistică al Asociației Redesign), școală acreditată PENTA, care funcționează în regim International British School. Am vorbit cu el și cu mama lui despre învățământul non-formal, libertatea de a-ți alege singur programul, matematica în stil kumon și alte subiecte interesante.
Maria: Iancu, poți să-mi povestești o zi obișnuită din viața ta când ai școală?
Iancu: Păi… Intru pe calculator, stau 4 ore și… gata, s-a terminat. Sau două ore.
Maria: Patru sau două ore? Astea sunt cele două intervale?
Iancu: Da. Două sau patru ore. Dar pot fi două ore dimineața, o oră la prânz, o oră seara… Îmi aranjez singur programul în fiecare zi.
Maria: Și ce faci în orele astea?
Iancu: Păi… Mai multe lucruri. Nu e în fiecare zi la fel. Fac ce îmi aleg. De exemplu, poate azi vreau să fac mate. Sau poate vreau să fac istorie, sau română… sau engleză… sau sport… Depinde ce simt.
Maria: Cât de des dai teste?
Iancu: O dată la o lună.
Cristina râde. Aflu că Iancu nu dă teste o dată la o lună, asta este percepția lui. La Cerehard există evaluări non-formale, care au loc de două ori pe an. Există și evaluări formale, deși nu sunt obligatorii. Pentru evaluările non-formale, părinții pot strânge într-un portofoliu, pentru evaluatori, materiale la care a lucrat copilul în ultimul timp: ce a scris, ce a desenat, ce a calculat, ce a creat. Evaluatorii sunt interesați de dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului, iar abordarea lor asupra educației este holistică.
C: Iancu se întâlnește de două ori pe an cu profesori universitari din Marea Britanie, care vorbesc cu el, îi pun întrebări, dar nu se pot numi chiar teste. Sunt evaluări. Iar la finalul clasei a patra va fi evaluat după programa britanică. Vor vrea să vadă dacă el știe tot ce trebuie să știe un copil ca să termine clasa a patra în UK. Să citească, să scrie, să socotească… E publicată programa britanică pe site-ul lor. Modul în care învață aceste lucruri e alegerea noastră. De exemplu, el învață acum matematica în stil kumon. Poate de asta are impresia că are teste așa des. Învață matematica pe o platformă online și i se pun întrebări din ce învață în fiecare zi, ca să poată trece mai departe. Așa învață.
Iancu: …și e tare că nu sunt note. Nu sunt A, F, B, G… (notele din sistemul britanic). Pentru că notele te descurajează.
M: Cum e ora de română față de cea de la școală?
I: Mai ciudată, pentru că e făcută de britanici. Dar stai iniștită, vorbesc și ei română.
M: Și ce învățați la română?
I: Cuvinte pe care nu le știm.
M: Cum ți s-a părut la școala formală?
I: Nu mi-a plăcut deloc. Nu mă înțelegeam bine cu majoritatea copiilor și profesorilor.
M: Cine a venit cu ideea să te muți în învățământul non-formal?
I: Păi… Eu și mama știm doi adolescenți care fac asta de mai mult timp și am vorbit cu ei și am zis “Vreau și eu homeschooling”.
C: Da, amândoi am vrut. Și ne-am întâlnit împreună cu Adriana Brăescu, de la Cerehard, să o întreb ce și cum. Legat de el nu îmi făceam griji, mă gândeam că o să facă lucruri frumoase, dar nu știam ce va trebui să fac eu, ca părinte. Acum îți pot spune că urmările acestei alegeri mi-au eliberat mintea de griji.
M: Deci a fost alegerea potrivită.
Iancu, Cristina: Da!
M: Ai spune că există și anumite dezavantaje sau provocări când înveți de acasă?
I: Da, că n-ai colegi. Și unii colegi sunt tari! Dar există întâlniri Cerehard, ne putem întâlni și există chiar cursuri pe care le putem face împreună. Doar că mie, sincer, îmi place mai mult să învăț acasă.
M: Vă simțiți judecați de cei din jur?
C: La început, părinților mei nu le convenea deloc. Acum încep să se obișnuiască, totuși, cu ideea.
I: Da, bunicilor mei nu le place așaaa mult homeschooling-ul.
M: De ce crezi că bunicilor tăi nu le place homeschooling-ul?
I: Pentru că ei au crescut în alte vremuri, când școala era altfel. În comunism. Și ei cred că homeschooling e o tâmpenie, că e de leneși.
Rămâne un pic pe gânduri.
I:…Sau poate doar nu înțeleg. Asta-i treaba.
M: Dacă ai o problemă când înveți, ce faci?
I: O chem pe mama, e ușor. Mama știe tot.
M: Crezi că româna și matematica sunt cele mai importante în viață?
I: Matematica te ajută foarte puțin în viață. Adică “the basics” deja le știi, te-ai născut să le știi, nu cred că e nevoie de mai mult, decât dacă vrei să te faci matematician, dacă vrei să știi matematică extremă, cum ar fi „5 mii eroare împărțit la 5 mii eroare”.
M: Și româna?
I: Păi… eu, la română, învăț cuvinte speciale, mai grele, cuvinte pe care nu le știu. Atât timp cât știi să vorbești, știi the basics, e bine.
M: Ce materii ți-ar plăcea să înveți la o școală ideală?
I: Gramatică. Eu chiar vreau să învăț să vorbesc bine. Hmm… În rest, istorie, nu știu… Ce învăț acum!
M: Îți place tot ce înveți acum?
I: Da! E perfect.
