Știai că și arborii își respectă unii altora intimitatea? Sau, poate, practică și ei izolarea socială.
Fenomenul a fost numit „crown shyness” – „timiditatea coroanei” – și se manifestă prin faptul că vârfurile arborilor nu se ating, creând între ei un fel de spații libere, care pot fi observate pe cer.
Specialiștii nu au reușit încă să determine cu certitudine cauza acestui fenomen natural, deși îl studiază de zeci de ani, dar au formulat câteva teorii.
Prima ipoteză are legătură cu „lupta pentru resurse – în special pentru lumină”, potrivit Venerable Trees, o organizație non-profit care se ocupă de conservarea speciilor. „Arborii au un sistem extrem de sofisticat pentru măsurarea luminii și a timpului,” spune un reprezentant al organizației. Ei își dau seama dacă lumina provine de la soare sau dacă se reflectă de pe alte frunze. S-a demonstrat că frunzele detectează o lumină roșie îndepărtată, care ajunge la ele după ce luminează arbori din apropiere. Faptul că lumina se reflectă pe frunze ar putea fi un semnal pentru arbore: „Hei, există o altă plantă în apropiere, hai să încetinim creșterea în această direcție”.
„Crown shyness” ar putea fi un mod al arborilor de a optimiza expunerea la lumină pentru tot ce se află în umbra lor. După cum relatează JSTOR Daily, dacă această teorie se confirmă, fiecare arbore își forțează vecinii să maximizeze colectarea resurselor și să minimizeze concurența dăunătoare. Iar „timiditatea coroanei” funcționează ca o formă de armistițiu.
Sau, poate, arborii nu vor să se rănească reciproc. Întrucât coroanele lor tind să se balanseze atunci când bate vântul, inevitabil se vor ciocni de alți arbori dacă sunt prea aproape de aceștia, iar în acest fel se vor rupe crengi și ramuri.
O altă ipoteză este aceea că arborii învecinați „vorbesc” între ei folosind compuși chimici. Potrivit acestei teorii, fiecare arbore „le spune” celorlalți că este acolo, determinându-i să nu mai crească în acea direcție.
Dar cea mai interesantă dintre ipoteze este cea susținută de unii botaniști, care cred că arborii și-au dat seama că unele boli sunt periculoase pentru ei și că, pentru a le evita, trebuie să practice „distanțarea”. Cu atât mai mult cu cât ei nu vor găsi prea curând vaccinuri. Potrivit acestei teorii, „timiditatea coroanei” este strategia prin care copacii previn răspândirea insectelor, a bacteriilor patogene și a ciupercilor de la unul la celălalt, prin coroană.
