Schooling360 și-a propus să afle de la elevii și studenții înscriși în sistemul formal de învățământ din România ce experiențe au avut cu școala online. Ce le-a plăcut, ce nu a funcționat, care au fost dificultățile, cum ar putea deveni mai bun? Pentru că sunt studentă în anul I, am răspuns și eu la întrebări.
1. După primele 6 luni de școală online, care sunt primele 3 cuvinte care iți vin în minte?
Răbdare, solitudine, schimbare.
2. Ce am putea să perpetuăm din experiența asta?
Cred că mi-ar plăcea să existe în continuare opțiunea de a învăța online și după ce vom putea să asistăm fizic la cursurile de la facultate sau de la liceu. Avantajele pe care le văd eu sunt legate, în primul rand, de timp. Există mulți studenți care au și job-uri și mă gândesc că mereu a fost dificil pentru ei să se deplaseze între casă, job și facultate. Mai ales dacă zona în care locuiesc îi dezavantajează. De asemenea, există studenți din provincie care, din diverse motive, nu se mută în București, deși sunt înscriși la o facultate din capitală. Înainte de pandemie, ei erau nevoiți să facă naveta, iar asta nu e o situație în care ai vrea neapărat să te afli. Poate că după ce se revine „la normal” se vor găsi variante să poți participa online, atunci când ai nevoie, la cursuri de la facultate, chiar dacă ești înscris la un program cu învățământ la zi. De asemenea, platformele online sunt minunate. Să știi mereu ce teme ai, ce deadline-uri ai pentru ele, să ai toate cursurile încărcate pe platformă ca să te poți organiza ușor când înveți sau în caz că n-ai fost pe fază când vorbea profesorul, toate astea sunt lucruri necesare, cred eu.
3. Cum am putea îmbunătăți sistemul online?
Consider că, cel puțin în cazul învățământului universitar, sistemul online își atinge deja scopul principal, acela de a transmite informații. Totuși, interacțiunea la seminarii este și a fost mereu importantă în procesul învățării, iar aceasta lasă de dorit în sistemul online. Studenții din grupa mea au diferite probleme, de natură tehnică sau psihologică. Fie sunt prea timizi să își deschidă camera și să vorbească, fie le e greu să fie atenți la curs sau la seminar, fie camera sau microfonul nu le funcționează. Cred că cel mai important lucru este ca oamenii să aibă acces la tablete sau la laptopuri funcționale, pentru a putea participa în condiții optime la cursuri sau la orele de la liceu. Pe lângă asta, cred că ar fi bine că noi, studenții, să lucram la adaptabilitatea noastră dacă ne preocupă calitatea educației pe care o primim. Să ne străduim să ne depășim limitele, să ne înfruntăm timiditatea și să ne antrenăm atenția. Pentru asta este nevoie de un cadru adecvat – și cred că acesta poate fi creat. Se spune adesea despre generația mea (Z) că suntem ușor de distras. E și normal, fiindcă ne-am obișnuit ca informația să fie cât mai captivantă și să ne fie transmisă cât mai rapid. Iar de când cursurile s-au mutat online, concentrarea a devenit și mai dificilă. Am auzit mulți colegi spunând că le e greu să intre în rolul de student de acasă, și nu îi contrazic. Fiind în mod constant pe laptop sau pe telefon, e mai ușor decât înainte ca o notificare să iți fure atenția sau să fii tentat să faci altceva între timp. Deși activitatea la seminarii ne ajută să obținem note mai bune, profii de la facultatea mea nu ne constrâng să fim mereu activi nici la cursuri, nici la seminarii, ceea ce e ok. Probabil că nu ar fi făcut asta nici dacă ne-am fi aflat în aceeași încăpere. Totuși, prezența fizică te face automat un pic mai atent. Și interacțiunile dintre oameni se desfășoară altfel, e mult mai ușor să comunici cu cineva când îl vezi în fața ta. La cursuri, cred că e firesc să iți mai zboare mintea în altă parte. Până la urmă tot de pe suportul de curs înveți pentru examen. Nu vreau să spun că explicațiile profesorilor sunt inutile, dar nu oricine are harul de a captiva între 50 și 100 de studenți deodata, timp de două ore. Cât despre seminarii… ele ar trebui să fie piatra de temelie a învățământului universitar, cred eu. La modul ideal, la seminar pui multe întrebări, au loc dezbateri, poți spune câte prostii vrei până când ajungi să înțelegi noile informațîi. Nu știu cum poate fi îmbunătățită interacțiunea online la seminarii. Eu vorbesc din perspectiva unei persoane care abia a început anul I la o facultate. Să nu iți cunoști colegii și nici profesorii de dinainte e un mare impediment, pentru că nu te simți confortabil să spui ce iți trece prin minte în fața lor. Poate că atunci când ești dezinvolt pe internet și iți e ușor să comunici cu străini în grupuri mari de Whatsapp sau pe Webex nu resimți asta. Dar nu e cazul meu. Mai devreme vorbeam despre acel cadru în care ne putem depăși limitările psihologice. Organizarea de către universități a unor activități nonformale, tot online, ar putea reprezenta o soluție. Pentru studenții care nu se cunosc de dinainte, ar putea fi util să comunice într-un cadru relaxat, și între ei, și cu profesorii. Unii studenți se întâlnesc deja între ei pe Discord, se mai joacă împreună, dar mă refer la întâlniri organizate, cu tot cu profesori, pentru care să se aleagă teme de discuție de dinainte. Ne-am putea recomanda unii altora cărți, filme, profesorii ne-ar putea povesti mai multe despre experiența lor profesională. O profesoară de la specializarea mea a venit recent cu inițiativa de a organiza o întâlnire cu scopul de a discuta problemele pe care le întâmpinăm la facultate. Chiar dacă această activitate nu poate fi etichetată că fiind „relaxantă”, este un început.
4. Ce ai descoperit prin această experiență? (despre materii, despre profesori, despre tine însăți)
Am descoperit că sunt mai sociabilă decât credeam, dar nu pe net. După cum spuneam, mi-e greu să îmi găsesc locul într-un grup de Whatsapp, nu dau mesaje decât daca am ceva important de spus. În schimb, îmi e dor să am colegi lângă mine, să facem glume și să facem teme împreună, îmi lipsește asta mai mult decât mă așteptam. Am descoperit și importanța umorului în educație, el face totul mai ușor de învățat. Mi-am dat seama că un profesor e pe lungimea me de undă atunci când a început să ne trimită pe Webex link-uri către meme-uri care aveau legătură cu subiectul discutat, sau să ne trimită chestionare amuzante pe Menti.com. La un moment dat, a încărcat pe Menti niște imagini cu pisici și ne-a pus să alegem una care descrie cel mai bine cum ne simțim după ce ne-a dat un test. Umorul te apropie de colegi și de profesori, chiar și prin ecran. Mi-am dat seama de importanța lui în momentul în care mi-am auzit un coleg făcând o gluma la un seminar, care a fost urmată de liniște. Apoi, lumea a început să râdă în grupul de Whatsapp. Ar fi fost ciudat că toată lumea care râdea să își deschidă microfonul. Cred că de asta ne abținem din a face glume la cursuri sau la seminarii și noi, studenții, și profesorii. Mai facem glume în chat, câteodată.
5. Ce tehnologii noi ai descoperit la clasa care se potrivesc bine cu sistemul online?
Am menționat în răspunsul precedent Menti.com, e un site simpatic prin care profesorii le pot pune întrebări elevilor/studenților, iar aceștia dau răspunsuri anonime. Asta îi ajută și pe oamenii timizi, despre care vorbeam mai devreme, dar și pe profesori să își dea seama daca lecția a fost înțeleasă. Am observat că, în general, la întrebările de pe Menti răspund majoritatea participanților la curs.
6. Ești implicat în vreo activitate extracuriculara? Dacă da, care a fost influența mediului online asupra acesteia?
Am participat recent la un club de discuții despre filme. Chiar dacă uneori mai avea cineva probleme cu conexiunea la net, totul a fost interesant și plăcut.
7. Dacă ar trebui ca oamenii să se mute pe o altă planetă și să reconstruiască sistemul de învățământ de la 0, cum crezi că s-ar desfășura orele de la școală pe acea planetă?
Am auzit oameni spunând că sistemul de notare actual ar trebui să dispară și sunt de acord cu lucrul ăsta. Nu cred că pedepsele și frica motivează cu adevărat copiii, ba dimpotrivă, acestea pot face foarte mult rău. Totuși, dacă n-am găsi ceva bun de pus în loc și sistemul de notare ar continua să existe, ar fi bine să nu acordăm notelor mai multă atenție decât merită. La școala de pe planeta asta, copiii ar fi învățați că singura semnificație a notelor este să iți arate cât de bine ai înțeles informația și cât mai ai de lucrat. Atât. Fară presiune. Îmi imaginez și că majoritatea științelor (și nu numai) sunt predate la școala respectivă unor copii care au primit, la începutul anului, cate-un set de ochelari VR și că aceștia pot explora, cu ajutorul unor simulări, realitatea lecției care le este predată.
8. Dacă ai fi ministrul educației timp de o zi, ce schimbări ai propune?
Dacă aș fi Ministrul Educației pentru o zi și aș putea propune ceva, aș propune ca la liceu să iți poți alege materiile. Nu mă refer la o alegere de tipul real/uman, care deja există. Aș propune ca, măcar din clasa a 11-a, adolescenții să poată deja să se axeze pe alegerea unui drum profesional. I-aș lăsa să experimenteze, pe cei care vor, niște cursuri mai complicate, poate chiar la nivelul celor de la facultate. Mi se pare că uneori, la liceu, pierzi multă vreme și cred că unii copii își doresc și sunt suficient de maturi să își poată alege câteva materii care îi interesează și să aibă parte de o pregătire specializată, una care să includă, atunci când este posibil, și practica în domeniu. Spre exemplu, daca un adolescent de 17 ani se gândește că ar vrea să fie jurnalist, liceul ar putea să îl încurajeze să scrie articole sau să meargă pe teren încă din clasa a 11-a. Sau măcar să învețe despre acest domeniu și despre multe alte domenii de pe piața muncii, care nu sunt incluse în programa școlară în momentul ăsta. Astfel i-ar ajuta pe acei elevi care, în sistemul actual, încheie cele 12 clase mai derutați decât în momentul în care au pășit pentru prima dată în clădirea liceului. Cred că este foarte importat ca adolescenții să își dezvolte autonomia și să poată face niste alegeri mai devreme, că să aibă mai mult timp pentru a experimenta și a se răzgândi. Atunci, decizia de a merge la o anumită facultate ar fi mai informată, iar în facultate ai aprofunda cunoștințele din liceu. De multe ori, ajungi la facultate cu 0 cunoștinte despre domeniul pe care îl studiezi. Și cum uneori practica o faci pentru prima data în anul 2, abia atunci ajungi să iți faci o idee cât de cât realistă despre domeniul în care ți-ai propus să lucrezi. Iar dacă această propunere mi-ar fi respinsă, cred că următoarea ar fi: “Hai să introducem măcar orientarea profesională în programa școlară și să aducem, în fiecare an, consilieri specializați, care să discute cu liceenii pe această temă.”
